miercuri, 26 octombrie 2011
Salutari din Goteborg!!! Lectura placuta va doresc :)
Barbatii si femeile viseaza unii la ceilalti. De ce ajung sa traiasca
separat?
1. Femeile au venit pe
Pamant de pe planeta Raa, in urma cu zeci de mii de ani. Consecinta :
barbatii-pamanteni au rasuflat usurati, din acel moment au avut perechi pe
masura : 100% naturale.(subiect
roman ‘SOL MAJOR-Femeile au construit singure Atlantida’ publicat de RAO in 2002, autor ALBERT FRENDZA)
2. Dupa cateva zeci de
mii de ani de evolutie comuna, barbatii decid in secolul XXIII sa-si schimbe
femeile - devenite incomode si preponderent din plastic in urma repetatelor
operatii estetice, cu androide 100% artificiale insa docile si amabile. Femeile
la randul lor isi construiesc si ele barbati androizi potenti si harnici,
oricand dornici sa le sartisfaca fiece pofta, sa nu le insele si sa le asculte mereu
sfaturile.(subiect roman ‘ne.Voie
a.Cum-Acum este momentul potrivit’ publicat de RAO in 2009, autor ALBERT FRENDZA)
Undeva, intre cele doua momente istorice: trecutul indepartat si viitorul apropiat ale civilizatiei umane, ne aflam noi acum in anul 2011 cand, instalat comod in fotoliul meu, undeva printre fiordurile din Suedia, va scriu aceste randuri.
Sunt Albert Frendza, scriitor belgian, ma bucur sa va salut si sa va propun sa intrati pentru cateva clipe in universul povestirii care urmeaza:
‘’… Ninge cu forta, ninge
rotund, din toate partile, ninsoarea te invarte, te-nconjoara, te rasuceste
larg, cu greu poti sa-ti continui drumul spre destinatia din fiecare seara. In
fiecare seara mergi spre casa, pentru ca in fiecare zi iesi in oras sau la
servici sau la cumparaturi si trebuie sa te-ntorci seara acasa, nu-i
asa ?...
Un curent puternic de aer vertical iti poate lua rasuflarea si te poate
impinge… intr-un bar in care nu ai fi intrat altfel poate niciodata, un local a
carui firma luminoasa de afara nu te-ar fi inspirat nicium, insa care inauntru
te farmeca cu caldura si intimitatea lui… cu povestile celor cu care ajungi
inevitabil sa vorbesti…
-Uite, primul lucru iesit din rutina pentru ziua mea de azi, iti vorbeste
tare o femeie pistruiata, cu un par ridicat ca o morisca.. Se vede ca nu ai fi
intrat niciodata aici daca nu ar fi fost vremea de afara. Femeia te priveste
curioasa, sincer curioasa.
Tu zambesti, incercand sa te asezi pe un scaun inalt de bar langa ea,
mainile iti sunt ocupate cu plase, cu o pizza luata de 2 minute de la colt, in
acelasi timp mobilul il tii la ureche, incercand cu greau sa-l auzi pe iubitul
tau care te-a sunat cu cateva secunde inainte, de la 2100 km distanta. Legatura
se pierde, tu rasufli usurata, asa una din maine te poate ajuta sa te
organizezi mai usor pe scaun , langa bar. Ii vorbesti cu accent usor
strain celeilalte :
- Cum asa ? Chiar tot ce ti se intampla tie este dominat de
rutina ? Greu de crezut, trebuie sa ma convingi…
Cealalta iti rade tare, strident.
- Viata noastra este aceeasi de cativa ani buni, vrem o schimbare dar ne
este teama sa incercam… tu cum faci ? La tine evident nu este asa, se vede
in ochii tai plini de viata!
- Cand spui ‘viata noastra’ te referi la tine si prietenul tau, sau la
ce ? Vreau sa inteleg ca sa-ti dau un raspuns complet, ii raspunzi tu
calma, apoi faci semn barmanitei sa-ti prepare un kirr royale.
Pistruiata rade tare. Iti striga :
- Nu iubito, ma refer la mine si la prietenele mele de aici, din seara
asta, toate suntem inebunite de rutina vietii pe care o traim. Ia, toata lumea,
atentie la mine, continua ea, cine se simte dominata de rutina din viata ei sa
ridice mana acum, hai, manutele in aer cine se simte…
Un vuiet puetrnic se ridica in aer, vuietul zecilor de perechi de maine
care se ridica cu zgomot in aer. Daca ai numara in mod cert ar fi peste 60 de
perechi de maini, majoritatea de femei…
- Wow, exclami tu, surprinsa de numarul mare de maini. Asta da rutina
intr-adevar, atata lume vad ca sufera de ea in barul asta. Pun pariu ca din
rutina veniti aici in fiecare seara.
Pistruiata te aproba, sorbind lung din pai.
- Exact, suntem aceeasi in fiecare sera,
mereu aceiasi, bem mereu aceeasi bautura, in acelasi loc, cu aceeasi
oameni, spunem aceleasi glume, radem in acelasi fel, ne imbatam mereu in
acelasi fel, plecam acasa in acelasi fel, ne intoarcem a doua zi aici in
acelasi fel… Intrarea ta de mai devreme
este primul eveniment diferit de cand suntem prizonieri in rutina noastra … nu stiu cand a inceput
rutina asta, nici macar nu-mi mai amintesc…
Tu te aperi amabila :
- Stii, nu stiu cat de inedita a fost intrerea mea, spontaneitatea de a
intra aici nu-mi apartine totusi, vantul m-a impins inauntru cu multa forta,
asta a fost tot…
Pistruiata te priveste cu gura cascata.
- Geniala chestie, spune ea sacadat, cum reusesti sa faci asa ceva ?
De unde ai atata inspiratie ??
Toata lumea din bar iti striga in cor :
-
Daaa … Cum reusesti sa faci asta ?... Vrem sa fim
si noi ca tine, vrem si noi !!! Ce trebuie sa facem ? Spune-ne…
Telefonul mobil iti suna brusc. Le zambesti complice celor din jur si
raspunzi vesela :
-
Da iubitule….
Exact, s-a intrerupt mai devreme… acum te aud perfect… este minunat, abia
astept sa revii aici, in Goteborg… da, te tii de glume… stiu, mai sunt
doar 6 zile si sunt in bratele tale… abia astept… si eu… te sarut dulce… te
iubesc !!!...
Liniste totala in bar. Toata lumea se uita ca hipnotizata la tine. Iti bei
ultimele picaturi de kirr royale, platesti cash si te ridici vesela de pe
scaun.
O privesti pe pistruiata, apoi te uiti le ceilalti si razi. Razi tare.
-
Este simplu, dragii mei. Sunt indragostita !!! Ceea ce
va doresc si voua… Hej-da!!!…
Si pleci. In urma ta ramane o
liniste deplina… ‘’
Albert Frendza/scriitor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)