Albert Frendza îşi captivează cititorii cu trei romane în care dragostea şi prietenia, intrigile diverse şi sensurile ascunse se împletesc subtil într-un fir epic ce ne poartă din trecut în viitor. Pe fundalul unei variate perspective temporale (trecutul cu urmări în prezent, prezentul văzut prin prisma viitorului, un viitor condiţionat de prezent), în prim-plan evoluează personaje bine conturate, care ţin cititorul în suspans de-a lungul întregii actiuni(RAO Books)
Comentariile cititorilor mei
PAREREA CITITORILOR / romanul NEVOIE ACUM: Elena Soare (11.11.2009 )Wooowwww... ce carte... am amutit!!! Alexis Maynet (12.08.2009) Super carte, m-a impresionat originalitatea ei, parca a fost scrisa candva in 2031-2040, nu acum. Viziunea autorului este stralucitoare!!! Madalina Pricop (07.07.2009) Este o carte surprinzatoare practic nu stii ce va urma in pagina urmatoare, suspansul este grozav si n-am putut sa o las din mana pana la final, mi-a placut enorm de mult!!!
Bobby Paunescu
acum 6 ani
Film producer and director, known for Francesca (2009), Closer to the Moon (2014) and Aurora (2010)
" O carte Excelenta, Originala si Profunda "
vineri, 4 noiembrie 2011
Romanul 'NE.VOIE A.CUM - 3 capitole /mostra . Va doresc lectura placuta :) Albert Frendza
Cartea NE.VOIE A.CUM poate fi cumparata on-line pe
http://www.raobooks.com/product/nevoie-acum/
http://www.raobooks.com/product/nevoie-acum/
4
(...) Blair
isi sprijinea coatele pe tejghea si incerca sa se concentreze sa nu adoarma.
Bause mai mult ca de obicei, isi varsase wisky si gin pe camasa si pantaloni si
simtea ca nu-si putea cobori nicicum picioarele pe podea. Fara ajutor nu putea
pleca de acolo nicicum, era cert.
Purta
haine lejere, largi, care ii accentuau paloarea nefiresc de pronuntata a fetei.
Parul il purta lung, aranjandusi-l mereu cu delicatete dupa urechi. Ochii lui
albastri dezarmau in medie doua femei din cinci …
Lerke,
chelnerita, il privea de dupa tejghea pe furis si-si continua roboteala cu mare
viteza, dorind sa inchida localul si sa plece acasa cit mai repede, fiind
moarta de oboseala…
Barul
era inchis, orele erau deja foarte tirzii in noapte.
Barbatul
beat care se chinuia sa-si tina capul drept o intriga mult in ultimul timp,
caci il placea cu adevarat.
Seara
de seara, de o luna de zile, barbatul venea sa bea la barul ei, acompaniat de o
femeie frumoasa, cu un par lung castaniu, ochi imensi verzi, si cu un corp
absolut desavirsit. Rochiile rosii provocatoare pe care femeia le purta mereu
ii scoteau in evidenta picioarele lungi si bronzate, talia extrem de ingusta, sanii
rebeli si plini.
Femeia
era grozava, chiar si Lerke recunostea asta, desi ea insasi era o bruneta frumoasa,
de o delicatete rapitoare. Totul era o chestiune de vestimentatie si de
materiale textile, caci din sumara ei vestimentatie de chelnerita iti atragea
atentia numai boneta caraghioasa pe care trebuia sa o poarte obligatoriu.
Cand
pleca noaptea spre casa nu mai era
nimeni in preajma sa observe schimbarea, sa observe frumusetea tinerei brunete.
Asa incat mergea in deplina siguranta spre casa, pe drumul cel mai scurt catre
patul ei de odihna…
Ciudat
era faptul ca atat barbatul misterios, cat si femeia frumoasa paraseau barul de
fiecare data separat, ea mai devreme, el mult mai tarziu, niciodata in acelasi
moment si impreuna. Inainte de a pleca, ea ii atragea atentia de fiecare data
sa nu bea prea mult, el o asigura ca grijile ei erau exagerate, ea pleca si el
raminea pana la inchidere.
De
cite ori se indrepta spre iesire, Lerke il privea cu pofta din spate, ea fiind convinsa ca Blair avea
cel mai dragut fund din lume.
In
seara aceea totul se derulase complet diferit: barbatul venise singur, putin
mai tirziu ca de obicei, comandase de baut si ceruse sa-i fie umplut paharul
ori de cate ori se golea, el stand apoi cu nasul mereu in pahar, absent total
la tot ce se intampla in jurul sau.
Trecusera
ore in sir asa, intr-un final venise si ora inchiderii, insa de data asta barbatul
era facut praf, bause atat de mult incat Lerke nu vedea posibila deplasarea
acestuia pe propriile picioare. Gorila barului ar fi putut sa-l arunce cu
usurinta in strada, pe scari in jos, insa ii placea prea mult fundul barbatului
pentru a-l lasa sa primeasca un tratament atit de brutal.
Lerke
isi scoase manusile de plastic si se apropie de barbatul care sforaia cu
zgomot, cu capul proptit in masa. Il privi cu atentie. Apoi se intoarse cu
capul spre usa de serviciu si striga tare:
-
Teté! Teté, te
rog ajuta-ma sa-l duc pe tipul asta pina la mine in masina! Ai auzit? Mergem
intai la mine, il debarasam acolo si apoi te reped si pe tine pana acasa. Ce
zici?
Teté dadu din cap, multumit. Pana
acasa avea mult de mers pe jos, iar oferta lui Lerke suna foarte bine.
Il lua cu usurinta pe Blair de brat si-l arunca pe
umar, ca pe un sac. Il tranti apoi pe bancheta din spate a masinii decapotate a
fetei. Se urcara si ei rapid si pornira.
Douazeci de minute mai tarziu, cand Lerke se
intoarse acasa, il gasi pe barbatul adormit in aceeasi pozitie in care il
aruncase Teté mai devreme.
Lerke il privi admirativ pe cel care, si asa, beat
turta, arata extrem de apetisant. Ea nu-si amintea sa mai fi fost vreodata
atinsa de o asa caldura in stomac, desi cunoscuse o gramada apreciabila de
barbati sexy…
Cu barbatul brunet si frumos de langa ea acum, aici,
in casa ei, cu greu se putea abtine sa nu se apropie de el si sa nu-i simta
carnea intre degete. De altfel, ii fuchiar imposibil sa reziste tentatiei, asa
incit se apopie grabita de Blair, se aseza peste el si incepu sa-i desfaca in
mare graba camasa, nasture cu nasture, pieptul puternic si acoperit de par
matasos iesind treptat la iveala.
Barbatul respira incet, si regulat, puteai sa tai
lemne pe el si tot n-ar fi schitat cel mai mic gest.
Tatuajul pe care Lerke i-l descoperi pe piept o
surprinse in mod neasteptat, semnele din care era facut acesta fiind cu totul
ciudate si fara sens pentru ea. Culorile tatuajului erau socante.
Curiozitatea o invinse, si, cu puteri sporite,
incepu sa-l dezbrace integral pe barbat, termind repede cu ciorapii de matase,
pe care-i arunca departe de canapeaua pe care se aflau.
Barbatul mai avea doua tatuaje asemanatoare, de
dimensiuni mai mici, unul sub buric, iar celalalt pe fund, pe fesa stanga.
Amindoua contineau aceleasi semne, de aceleasi culori cu primul.
Ciudat lucru! Privind tatuajele, Lerke simtea cum
caldura declansata in corpul ei incepe sa scada rapid, cum respiratia ii revine
la normal, iar pofta declansata de aspectul viril al barbatului se stinge
convingator. Dupa numai un minut simtea ca ii este somn si ca doreste sa mearga
in dormitor cat mai repede cu putinta. Lerke nu mai intelegea nimic. Desi nu
vroia, o forta necunoscuta o controla din interior si-i poruncea sa mearga la
culcare singura…
Lerke se dadu batuta. Oricum, ce era mai excitant trecuse
ca si cum nici nu se intamplase vreodata…
Ofta scurt. Dadu din umeri, il saruta pe frunte pe
barbatul care o rascolise atit de mult
cu doar cinci minute mai devreme, apoi se ridica si urca scarile ce duceau spre
dormitor.
Adormi dupa 2 minute, cu mina dreapta mingiindu-si
usor umarul sting.
5
Peretii
cladirilor sint citeodata subtiri, alteori grosi,
sau chiar foarte grosi…
Desi
materialele din care si-unt construiti difera de la cladire la cladire, ce se
intimpla in interiorul peretilor este un detaliu ignorat total de majoritatea
absoluta a locuitorilor Pamantului- lucru scuzabil, de altfel.
Caci,
fata de spatiul larg pe care oamenii il au la dispozitie pe planeta lor
albastra, spatiul ingust dintre cele doua extremitati ale peretelui reprezinta
doar o mica, infima cantitate de
materie, usor de nebagat in seama de aceeasi oameni, aproape mereu atit de ocupati...
…Ce-l
intereseaza pe soimul zvelt si agil, ce pluteste pe cerul albastru si nesfarsit,
ca familia de cartite locuieste in niste galerii inguste si intunecate, nu-i
asa?...
… S-ar putea sa am dreptate aici!…
6
-Splendid! Grozav de tot, iubitule, discursul tau de
azi a fost stralucit. Sunt convinsa ca ai convins board-ul de justetea
afirmatiilor tale. Planul tau va merge perfect de acum incolo.
Klo Brand o privea pe sotia lui si ii dadea dreptate
deplina.
Avusese mare noroc cu ea, cu Ulpha. De cand se
cunoscusera, cariera lui explodase efectiv, el urcind treptele ierarhiei si
ajunging vicepresedinte al companiei BRAND & M. Industries intr-un interval
de timp record.
Acum, insa, era un moment de mare importanta al
ascensiunii sale, iar planul gandit el si aprobat cu entuziasm de Ulpha Brand
era perfect, nu se putea sa nu le reuseasca.
-Draga Ulpha, ii spuse Klo sotiei sale, mult
ingrasata in urma celor trei nasteri ale copiilor lor, fara tine zau nu stiu
cum m-as descurca, iti datorez totul.
Ulpha radia de fericire…Il iubea cu mult devotament
pe sotul ei, care o rasfata si o adora, desi nu mai era nici pe departe la fel
de atractiva sau tanara ca inainte. Avusese dreptate atunci cind il infruntase
pe tatal ei, Mack Brand, cand acesta se opusese casatoriei ei cu un umil
contabil stagiar din firma lui, concernul Brand. Il infruntase a doua oara pe
tatal ei si cand Klo ceruse cu umilinta sa poarte numele de familie al sotiei
dupa nunta...
Daca Klo s–ar fi purtat acum altfel cu ea, poate ca
s-ar fi simtit complexata de dimensiunile exagerate luate de corpul ei, insa el
o dorea si o avea in fiecare noapte, desi erau casatoriti deja de 11 ani.
Ce-si putea dori mai mult? Tocmai de aceea, desi nu
se pricepea deloc la afaceri, il sustinea de fiecare data pe Klo cind acesta
avea nevoie de aprobarea ei cat si de influenta pe care Ulpha o avea asupra
batranului ei tata...
Klo se apropie de ea si incepu sa o dezbrace
incet…Facura dragoste repede, dupa care Klo se scuza si se indrepta spre
living-room, pentru a da un telefon important. Ulpha radia de placere, era atat
de fericita cu Klo…
Klo se apropie de bar, isi prepara un punci, asculta
cu atentie zgomotele facute de Ulpha la etaj, pana ce auzi pornind apa de la
dus. Copiii erau plecati in tabara. Erau singuri in toata casa, putea da
telefonul fara sa-si faca griji ca va fi auzit.
Forma repede un numar din memorie.
-Alo? Buna, ce faci? Sunt eu, Klo!
Asculta, zambind usor, dupa care
continua:
-Bine! Ma bucur sa aud asta. Asculta-ma, nu pot sa
vin la tine in seara asta, desi as zbura pe geam daca s-ar putea…Ne vedem insa
miine seara, am aranjat totul, Ulpha n-o sa banuiasca absolut nimic. Abia
astept sa te string in brate, sa te mangai unde-ti place…Si tu ?!… Ma
bucur…O sa-ti…
Dupa un alt minut inchise telefonul si-si termina de
baut punciul.
Zimbi satisfacut… Nu peste mult timp compania va fi
a lui si nu va mai trebui nici sa se ascunda de sotie, nici sa-i mai raporteze totul sefului, adica socrului sau, pe numele sau intreg Mack
Brand XII.
7
Batrinul Mack Brand XII, fondatorul si actualul
presedinte al companiei BRAND& M. Industries, sapa in gradina de unul
singur, asa cum o facea de ani buni de zile, de pe vremea cand era tanar si
proaspat casatorit si mutat in casa familiei sale, impreuna cu Rosa. Casa era
resedinta familiei Brand de 12 generatii…
Rosa fusese o
femeie de mare caracter, incapatanata si extrem de voluntara, asa
explicindu-se si desele ei mariaje, in numar de 6, chiar daca era vorba mereu
de aceeasi doi barbati. Astfel, cu Mack, Rosa se casatorise a doua, a patra si
a sasea oara, iar cu Brog, prima, a treia si a cincea oara.
Mack si Brog nu se intalnisera niciodata si sperau
sa n-o faca vreodata.
Cei doi erau atit de diferiti, ceea ce si explica de
ce Rosa ii schimba cand se plictisea de cate unul dintre ei.
Mack era un cunoscut om de afaceri, care insa nu
dadea interviuri niciodata, pe Brog afacerile nu-l interesau absolut deloc, asa
cum nu-l interesau nici cei care se
ocupau de afaceri…Averea lui era stransa de multe generatii din originea
aristocratica a familiei sale, prin bunavointa mai multor dinastii perindate in
trecut pe tronul tarii. Acum tara era condusa de alesii tarii, devenise intre
timp rebublica L
Rosa nu putuse avea copii, nici cu Mack, nici cu
Brog, nici cu un alt barbat ce poposise intamplator in viata ei…In schimb, atat
Brog, cat si Mack aveau copii din alte mariaje, petrecute in perioada in care
Rosa se afla temporar afara din viata lor.
Copiii statusera cu mamele lor intotdeauna, nici
unul nu calcase in casa Rosei pe toata durata vietii acesteia, asa incat Rosa
aproape nu simtise existenta lor in viata traita alaturi de cei doi soti, care
isi vizitau copiii doar in weekenduri…
Brusc, batrinul Mack se opri din sapat.
Si-l aminti pe Lèon,
majordonul fidel parintilor lui, cel care murise cu patruzeci de ani in urma de
infarct exact acolo, sprijinit de zidul la care Rosa obisnuia sa joace tenis.
-Doamne, Dumnezeule, spuse Mack tare, au trecut patruzeci
de ani de chin si de uitare. Trebuie neaparat sa fac ceva, si asta acum, cat
mai repede.
Isi strinse uneltele de sapat si se indrepta spre
casa.
Casa resedinta a familiei Brand, de 12 generatii,
fusese darimata si reconstruita integral cu doar cateva luni in urma, la cererea
lui Mack, arhitectii pastrand insa planurile vechi. Peretii vechi din piatra si
caramida fusesera inlocuiti de pereti rezistenti din sticla, pe o structura
solida din otel.
Mack se intoarse linga zid, aducind cu el, din casa,
pensule si diverse vopsele. Cum afara
incepuse sa se intunece, batranul aprinse becurile care luminau gradina si
pajistea din jurul casei. Se aseza pe scaunel si incepu sa picteze cu mult sarg.
Iesind de dupa nori exact la miezul noptii, razele
Lunii luminara frumoasa pictura murala proaspat terminata de Mack, pe zidul de
tenis la care Rosa obisnuia sa se antreneze cand era tanara…
Desi Lèon nu pusese in viata lui mana pe o racheta de
tenis, pictura il infatisa pe majordomul insusi, in marime naturala, lovind
elegant intr-o minge, pe rever.
miercuri, 26 octombrie 2011
Salutari din Goteborg!!! Lectura placuta va doresc :)
Barbatii si femeile viseaza unii la ceilalti. De ce ajung sa traiasca
separat?
1. Femeile au venit pe
Pamant de pe planeta Raa, in urma cu zeci de mii de ani. Consecinta :
barbatii-pamanteni au rasuflat usurati, din acel moment au avut perechi pe
masura : 100% naturale.(subiect
roman ‘SOL MAJOR-Femeile au construit singure Atlantida’ publicat de RAO in 2002, autor ALBERT FRENDZA)
2. Dupa cateva zeci de
mii de ani de evolutie comuna, barbatii decid in secolul XXIII sa-si schimbe
femeile - devenite incomode si preponderent din plastic in urma repetatelor
operatii estetice, cu androide 100% artificiale insa docile si amabile. Femeile
la randul lor isi construiesc si ele barbati androizi potenti si harnici,
oricand dornici sa le sartisfaca fiece pofta, sa nu le insele si sa le asculte mereu
sfaturile.(subiect roman ‘ne.Voie
a.Cum-Acum este momentul potrivit’ publicat de RAO in 2009, autor ALBERT FRENDZA)
Undeva, intre cele doua momente istorice: trecutul indepartat si viitorul apropiat ale civilizatiei umane, ne aflam noi acum in anul 2011 cand, instalat comod in fotoliul meu, undeva printre fiordurile din Suedia, va scriu aceste randuri.
Sunt Albert Frendza, scriitor belgian, ma bucur sa va salut si sa va propun sa intrati pentru cateva clipe in universul povestirii care urmeaza:
‘’… Ninge cu forta, ninge
rotund, din toate partile, ninsoarea te invarte, te-nconjoara, te rasuceste
larg, cu greu poti sa-ti continui drumul spre destinatia din fiecare seara. In
fiecare seara mergi spre casa, pentru ca in fiecare zi iesi in oras sau la
servici sau la cumparaturi si trebuie sa te-ntorci seara acasa, nu-i
asa ?...
Un curent puternic de aer vertical iti poate lua rasuflarea si te poate
impinge… intr-un bar in care nu ai fi intrat altfel poate niciodata, un local a
carui firma luminoasa de afara nu te-ar fi inspirat nicium, insa care inauntru
te farmeca cu caldura si intimitatea lui… cu povestile celor cu care ajungi
inevitabil sa vorbesti…
-Uite, primul lucru iesit din rutina pentru ziua mea de azi, iti vorbeste
tare o femeie pistruiata, cu un par ridicat ca o morisca.. Se vede ca nu ai fi
intrat niciodata aici daca nu ar fi fost vremea de afara. Femeia te priveste
curioasa, sincer curioasa.
Tu zambesti, incercand sa te asezi pe un scaun inalt de bar langa ea,
mainile iti sunt ocupate cu plase, cu o pizza luata de 2 minute de la colt, in
acelasi timp mobilul il tii la ureche, incercand cu greau sa-l auzi pe iubitul
tau care te-a sunat cu cateva secunde inainte, de la 2100 km distanta. Legatura
se pierde, tu rasufli usurata, asa una din maine te poate ajuta sa te
organizezi mai usor pe scaun , langa bar. Ii vorbesti cu accent usor
strain celeilalte :
- Cum asa ? Chiar tot ce ti se intampla tie este dominat de
rutina ? Greu de crezut, trebuie sa ma convingi…
Cealalta iti rade tare, strident.
- Viata noastra este aceeasi de cativa ani buni, vrem o schimbare dar ne
este teama sa incercam… tu cum faci ? La tine evident nu este asa, se vede
in ochii tai plini de viata!
- Cand spui ‘viata noastra’ te referi la tine si prietenul tau, sau la
ce ? Vreau sa inteleg ca sa-ti dau un raspuns complet, ii raspunzi tu
calma, apoi faci semn barmanitei sa-ti prepare un kirr royale.
Pistruiata rade tare. Iti striga :
- Nu iubito, ma refer la mine si la prietenele mele de aici, din seara
asta, toate suntem inebunite de rutina vietii pe care o traim. Ia, toata lumea,
atentie la mine, continua ea, cine se simte dominata de rutina din viata ei sa
ridice mana acum, hai, manutele in aer cine se simte…
Un vuiet puetrnic se ridica in aer, vuietul zecilor de perechi de maine
care se ridica cu zgomot in aer. Daca ai numara in mod cert ar fi peste 60 de
perechi de maini, majoritatea de femei…
- Wow, exclami tu, surprinsa de numarul mare de maini. Asta da rutina
intr-adevar, atata lume vad ca sufera de ea in barul asta. Pun pariu ca din
rutina veniti aici in fiecare seara.
Pistruiata te aproba, sorbind lung din pai.
- Exact, suntem aceeasi in fiecare sera,
mereu aceiasi, bem mereu aceeasi bautura, in acelasi loc, cu aceeasi
oameni, spunem aceleasi glume, radem in acelasi fel, ne imbatam mereu in
acelasi fel, plecam acasa in acelasi fel, ne intoarcem a doua zi aici in
acelasi fel… Intrarea ta de mai devreme
este primul eveniment diferit de cand suntem prizonieri in rutina noastra … nu stiu cand a inceput
rutina asta, nici macar nu-mi mai amintesc…
Tu te aperi amabila :
- Stii, nu stiu cat de inedita a fost intrerea mea, spontaneitatea de a
intra aici nu-mi apartine totusi, vantul m-a impins inauntru cu multa forta,
asta a fost tot…
Pistruiata te priveste cu gura cascata.
- Geniala chestie, spune ea sacadat, cum reusesti sa faci asa ceva ?
De unde ai atata inspiratie ??
Toata lumea din bar iti striga in cor :
-
Daaa … Cum reusesti sa faci asta ?... Vrem sa fim
si noi ca tine, vrem si noi !!! Ce trebuie sa facem ? Spune-ne…
Telefonul mobil iti suna brusc. Le zambesti complice celor din jur si
raspunzi vesela :
-
Da iubitule….
Exact, s-a intrerupt mai devreme… acum te aud perfect… este minunat, abia
astept sa revii aici, in Goteborg… da, te tii de glume… stiu, mai sunt
doar 6 zile si sunt in bratele tale… abia astept… si eu… te sarut dulce… te
iubesc !!!...
Liniste totala in bar. Toata lumea se uita ca hipnotizata la tine. Iti bei
ultimele picaturi de kirr royale, platesti cash si te ridici vesela de pe
scaun.
O privesti pe pistruiata, apoi te uiti le ceilalti si razi. Razi tare.
-
Este simplu, dragii mei. Sunt indragostita !!! Ceea ce
va doresc si voua… Hej-da!!!…
Si pleci. In urma ta ramane o
liniste deplina… ‘’
Albert Frendza/scriitor
joi, 22 septembrie 2011
GOTEBORG / de la 1 OCT 2011
Este momentul sa calatoresc din nou, romanul in lucru ma poarta de data asta la Goteborg, in Suedia. Am nevoie de inspiratia scandinava pentru a creiona un roman proaspat, fresh, profitand la maxim de noptile albe.
Va astept la o cafea cu mult drag acolo :)
Albert Frendza
writer
Va astept la o cafea cu mult drag acolo :)
Albert Frendza
writer
vineri, 16 septembrie 2011
joi, 26 mai 2011
' NE INTALNIM in VARF ' - povestire de Albert Frendza
' Ne intalnim in varf ' - copyright 2011 Albert Frendza
Ploua marunt, total obisnuit pentru Brussels. Nici macar picaturile de ploaie, mii ca numar, nu puteau spala gandurile tinerei femei care privea in gol strada…
Era 3 dimineata - inca 5 ore pana sa se faca 8 si sa plece inspre casa. CE ZI ERA ?...ori Luni, ori Marti, una dintre ele, pentru EA nu conta, oricum noaptea respectiva era pierduta indiferent in ce zi a saptamanii se afla…
Lucra la receptie. Lucra la un boutique-hotel chic, de imagine pentru cei care-si savurau apa plata undeva pe terasa in timpul zilei, sau un pahar scump de sampanie seara tarziu pana-n miez de noapte…
Candva ii placuse intens jobul de receptie, zilele acelea trecusera de mult, isi dorea acum o viata normala, o viata pasionala, o viata traita la intensitate, se saturase sa-i priveasca pe altii si sa fie martora la fericirea sau nefericirea lor. Vroia sa fie ea in prim plan, sa fie iubita si mangaiata in fiecare noapte de acum incolo, sa fie alaturi de barbatul ei pe care nu-l vedea suficient de multe nopti pe saptamana, cum si-ar fi putut imagina o viata in care fiecare noapte sa fie daruita celui pe care-l iubea, sa-i ofere numai lui clipele ei magice din noapte, nu sa-si piarda vremea zambind profesional unor clienti de multe ori perfizi si ne-simtitori ?...
Cum ar fi fost posibila o asa viata ? Cum o fi sa stai in bratele celui pe care-l iubesti, sa stii ca nimic din ce te inconjoara rau nu te poate atinge, sa simti ca poti sa-i oferi clipe magice fara sa faci nimic altceva decat sa-i fii in preajma.
Tanara femeie ofta prelung. Pareau o utopie totala toate gandurile ei.
Era Luni noaptea, 3 ore trecute de miezul noptii. Sau era Marti ?... poate… oricum asta nu conta prea mult, tot o noapte ratata era, indiferent despre ce zi a saptamanii era vorba…
Tanara atipi… atipi cu capul pe receptie, in decorul total negru, suprapus pe un perete de culoare neagra parul ei negru ii acoprea fata in intregime, asa incat nimeni nu o observa acolo, dormind…
… cateva batai razlete o trezira din somnul greu in care cazuse cu numai cateva minute in urma… ciudat, in hotel erau doar doua camere ocupate, clientii erau toti sus, nimeni nu avea ce cauta la o asa ora din nopate… afara ploua cu galeata, tunete grele se auzau in fundal…
Se apropie contrariata de usa.
Fulgerele luminau intermitent strada uda, o silueta intunecata se sprijinea de usa, pardesiul lung al barbatului flutura in vantul puternic care lovea in rafale fatada cladirii. Parul blond i se lipise de frunte, flutura in spate oblic, ochii lui mari si negri patrundeau stralucind adanc prin vitralii, fixandu-se concentrati pe fata ei. Barbatul ud o fascina.
EA ii deschise usa, fara sa tina cont de prudenta pe care ar fi impus-o o asa situatie. Barbatul intra brusc in hol, stinse dintr-o miscare lumina aprinsa de femeie si apucand-o strans de mijloc, o saruta apasat pe gura, inecandu-i strigatul de surpriza… Tanara vru sa se apere insa renunta imediat : mirosul lui cunoscut ii patrunse in corp prin toti porii, buzele lui mari ii presau limba intr-un fel in care numai el stia sa o faca… bratele lui ii presau sanii intr-un mod in care nici un alt barbat din viata ei nu il cunostea… era EL, iubitul ei, barbatul alaturi de care si-ar fi dorit sa-si petreaca fiecare noapte, indiferent de anotimp… indiferent de loc… indiferent de secol… indiferent de univers… indiferent si atat…
Tandru, barbatul o trase inspre canapeaua din lounge, tragand perdelele dupa ei…
… Intinsa pe spate, dezbracata complet, EA ii simtea saruturile fierinti rotindu-se accelerat in jurul buricului incins… limba lui coborand discret in jos, atingandu-i delicat muntele lui Venus excitat, facandu-l sa zvacneasca treptat… ca apoi, de nicaieri, un tremur covarsitor sa ii cuprinda tot corpul, senzatia amplificata cum ca limba iubitului ei s-a clonat instantaneu trasformanduse in mii de limbi fierbinti care-i sarutau fiecare centimetru de carne fierbinte a corpului… simtea cum corpul intai i se contracta si apoi cum incepe sa creasca navalnic in sus, catre tavan, tragandu-l si pe EL cu mare forta ...
- Ne-ntalnim in varf, ii striga puternic barbatul… Te astept acolo, sa termini ce am urcat amandoi impreuna !!! Ne-ntalnim in varf, iubito !!!...
… si au terminat amandoi impreuna acolo, in varf… intens, naucitor!!... halucinant...
… cu capul pe receptie, acoperit de parul ei negru matasos, femeia respira ritmic, adormita adanc, complet epuizata… EL o privi zambind, o mangaie duios pe cap, o saruta usor pe buzele somnoroase, apoi isi infasura esarfa lunga in jurul gatului si facandu-si curaj, iesi afara in bataia violenta a vantului dezlantuit, maturat oblic de ploaie …
Femeia ramase nemiscata, adancita profund in somnul dulce de dimineta.
- Asta e ce numesc eu o noapte minunata, murmura ea imperceptibil… alaturi de iubitul meu...
HAPPY END :)
Ploua marunt, total obisnuit pentru Brussels. Nici macar picaturile de ploaie, mii ca numar, nu puteau spala gandurile tinerei femei care privea in gol strada…
Era 3 dimineata - inca 5 ore pana sa se faca 8 si sa plece inspre casa. CE ZI ERA ?...ori Luni, ori Marti, una dintre ele, pentru EA nu conta, oricum noaptea respectiva era pierduta indiferent in ce zi a saptamanii se afla…
Lucra la receptie. Lucra la un boutique-hotel chic, de imagine pentru cei care-si savurau apa plata undeva pe terasa in timpul zilei, sau un pahar scump de sampanie seara tarziu pana-n miez de noapte…
Candva ii placuse intens jobul de receptie, zilele acelea trecusera de mult, isi dorea acum o viata normala, o viata pasionala, o viata traita la intensitate, se saturase sa-i priveasca pe altii si sa fie martora la fericirea sau nefericirea lor. Vroia sa fie ea in prim plan, sa fie iubita si mangaiata in fiecare noapte de acum incolo, sa fie alaturi de barbatul ei pe care nu-l vedea suficient de multe nopti pe saptamana, cum si-ar fi putut imagina o viata in care fiecare noapte sa fie daruita celui pe care-l iubea, sa-i ofere numai lui clipele ei magice din noapte, nu sa-si piarda vremea zambind profesional unor clienti de multe ori perfizi si ne-simtitori ?...
Cum ar fi fost posibila o asa viata ? Cum o fi sa stai in bratele celui pe care-l iubesti, sa stii ca nimic din ce te inconjoara rau nu te poate atinge, sa simti ca poti sa-i oferi clipe magice fara sa faci nimic altceva decat sa-i fii in preajma.
Tanara femeie ofta prelung. Pareau o utopie totala toate gandurile ei.
Era Luni noaptea, 3 ore trecute de miezul noptii. Sau era Marti ?... poate… oricum asta nu conta prea mult, tot o noapte ratata era, indiferent despre ce zi a saptamanii era vorba…
Tanara atipi… atipi cu capul pe receptie, in decorul total negru, suprapus pe un perete de culoare neagra parul ei negru ii acoprea fata in intregime, asa incat nimeni nu o observa acolo, dormind…
… cateva batai razlete o trezira din somnul greu in care cazuse cu numai cateva minute in urma… ciudat, in hotel erau doar doua camere ocupate, clientii erau toti sus, nimeni nu avea ce cauta la o asa ora din nopate… afara ploua cu galeata, tunete grele se auzau in fundal…
Se apropie contrariata de usa.
Fulgerele luminau intermitent strada uda, o silueta intunecata se sprijinea de usa, pardesiul lung al barbatului flutura in vantul puternic care lovea in rafale fatada cladirii. Parul blond i se lipise de frunte, flutura in spate oblic, ochii lui mari si negri patrundeau stralucind adanc prin vitralii, fixandu-se concentrati pe fata ei. Barbatul ud o fascina.
EA ii deschise usa, fara sa tina cont de prudenta pe care ar fi impus-o o asa situatie. Barbatul intra brusc in hol, stinse dintr-o miscare lumina aprinsa de femeie si apucand-o strans de mijloc, o saruta apasat pe gura, inecandu-i strigatul de surpriza… Tanara vru sa se apere insa renunta imediat : mirosul lui cunoscut ii patrunse in corp prin toti porii, buzele lui mari ii presau limba intr-un fel in care numai el stia sa o faca… bratele lui ii presau sanii intr-un mod in care nici un alt barbat din viata ei nu il cunostea… era EL, iubitul ei, barbatul alaturi de care si-ar fi dorit sa-si petreaca fiecare noapte, indiferent de anotimp… indiferent de loc… indiferent de secol… indiferent de univers… indiferent si atat…
Tandru, barbatul o trase inspre canapeaua din lounge, tragand perdelele dupa ei…
… Intinsa pe spate, dezbracata complet, EA ii simtea saruturile fierinti rotindu-se accelerat in jurul buricului incins… limba lui coborand discret in jos, atingandu-i delicat muntele lui Venus excitat, facandu-l sa zvacneasca treptat… ca apoi, de nicaieri, un tremur covarsitor sa ii cuprinda tot corpul, senzatia amplificata cum ca limba iubitului ei s-a clonat instantaneu trasformanduse in mii de limbi fierbinti care-i sarutau fiecare centimetru de carne fierbinte a corpului… simtea cum corpul intai i se contracta si apoi cum incepe sa creasca navalnic in sus, catre tavan, tragandu-l si pe EL cu mare forta ...
- Ne-ntalnim in varf, ii striga puternic barbatul… Te astept acolo, sa termini ce am urcat amandoi impreuna !!! Ne-ntalnim in varf, iubito !!!...
… si au terminat amandoi impreuna acolo, in varf… intens, naucitor!!... halucinant...
… cu capul pe receptie, acoperit de parul ei negru matasos, femeia respira ritmic, adormita adanc, complet epuizata… EL o privi zambind, o mangaie duios pe cap, o saruta usor pe buzele somnoroase, apoi isi infasura esarfa lunga in jurul gatului si facandu-si curaj, iesi afara in bataia violenta a vantului dezlantuit, maturat oblic de ploaie …
Femeia ramase nemiscata, adancita profund in somnul dulce de dimineta.
- Asta e ce numesc eu o noapte minunata, murmura ea imperceptibil… alaturi de iubitul meu...
HAPPY END :)
duminică, 8 mai 2011
Albert Frendza la Editura RAO
Aici gasiti detalii despre romanul meu : http://www.raobooks.com/raobooks_autori_detalii.php?a_id=20&l=2
lectura placuta :))
(PS Pe acest link puteti comanda on-line romanul meu direct de la editura RAO, cu discountul aferent)
lectura placuta :))
(PS Pe acest link puteti comanda on-line romanul meu direct de la editura RAO, cu discountul aferent)
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Istanbul 2011 Aprilie
Istanbul este un loc aparte pentru mine, sunt inconjurat de prieteni si de multa voie-buna...
duminică, 13 februarie 2011
Roma - capitala zilelor insorite de iarna
Suntem in Februarie 2011, sunt 20°C, este cald si frumos, total diferit de nordul innourat al Europei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)