Romanul 'NE.VOIE A.CUM - 3 capitole /mostra . Va doresc lectura placuta :) Albert Frendza

    Cartea NE.VOIE A.CUM poate fi cumparata on-line pe
               
           http://www.raobooks.com/product/nevoie-acum/

                                                                      4

(...) Blair isi sprijinea coatele pe tejghea si incerca sa se concentreze sa nu adoarma. Bause mai mult ca de obicei, isi varsase wisky si gin pe camasa si pantaloni si simtea ca nu-si putea cobori nicicum picioarele pe podea. Fara ajutor nu putea pleca de acolo nicicum, era cert.

Purta haine lejere, largi, care ii accentuau paloarea nefiresc de pronuntata a fetei. Parul il purta lung, aranjandusi-l mereu cu delicatete dupa urechi. Ochii lui albastri dezarmau in medie doua femei din cinci …

Lerke, chelnerita, il privea de dupa tejghea pe furis si-si continua roboteala cu mare viteza, dorind sa inchida localul si sa plece acasa cit mai repede, fiind moarta de oboseala…

Barul era inchis, orele erau deja foarte tirzii in noapte.

Barbatul beat care se chinuia sa-si tina capul drept o intriga mult in ultimul timp, caci il placea cu adevarat.

Seara de seara, de o luna de zile, barbatul venea sa bea la barul ei, acompaniat de o femeie frumoasa, cu un par lung castaniu, ochi imensi verzi, si cu un corp absolut desavirsit. Rochiile rosii provocatoare pe care femeia le purta mereu ii scoteau in evidenta picioarele lungi si bronzate, talia extrem de ingusta, sanii rebeli si plini.

Femeia era grozava, chiar si Lerke recunostea asta, desi ea insasi era o bruneta frumoasa, de o delicatete rapitoare. Totul era o chestiune de vestimentatie si de materiale textile, caci din sumara ei vestimentatie de chelnerita iti atragea atentia numai boneta caraghioasa pe care trebuia sa o poarte obligatoriu.

Cand pleca noaptea spre casa  nu mai era nimeni in preajma sa observe schimbarea, sa observe frumusetea tinerei brunete. Asa incat mergea in deplina siguranta spre casa, pe drumul cel mai scurt catre patul ei de odihna…

Ciudat era faptul ca atat barbatul misterios, cat si femeia frumoasa paraseau barul de fiecare data separat, ea mai devreme, el mult mai tarziu, niciodata in acelasi moment si impreuna. Inainte de a pleca, ea ii atragea atentia de fiecare data sa nu bea prea mult, el o asigura ca grijile ei erau exagerate, ea pleca si el raminea pana la inchidere.

De cite ori se indrepta spre iesire, Lerke il privea cu pofta  din spate, ea fiind convinsa ca Blair avea cel mai dragut fund din lume.

In seara aceea totul se derulase complet diferit: barbatul venise singur, putin mai tirziu ca de obicei, comandase de baut si ceruse sa-i fie umplut paharul ori de cate ori se golea, el stand apoi cu nasul mereu in pahar, absent total la tot ce se intampla in jurul sau.

Trecusera ore in sir asa, intr-un final venise si ora inchiderii, insa de data asta barbatul era facut praf, bause atat de mult incat Lerke nu vedea posibila deplasarea acestuia pe propriile picioare. Gorila barului ar fi putut sa-l arunce cu usurinta in strada, pe scari in jos, insa ii placea prea mult fundul barbatului pentru a-l lasa sa primeasca un tratament atit de brutal.

Lerke isi scoase manusile de plastic si se apropie de barbatul care sforaia cu zgomot, cu capul proptit in masa. Il privi cu atentie. Apoi se intoarse cu capul spre usa de serviciu si striga tare:

-          Teté! Teté, te rog ajuta-ma sa-l duc pe tipul asta pina la mine in masina! Ai auzit? Mergem intai la mine, il debarasam acolo si apoi te reped si pe tine pana acasa. Ce zici?

Teté dadu din cap, multumit. Pana acasa avea mult de mers pe jos, iar oferta lui Lerke suna foarte bine.

Il lua cu usurinta pe Blair de brat si-l arunca pe umar, ca pe un sac. Il tranti apoi pe bancheta din spate a masinii decapotate a fetei. Se urcara si ei rapid si pornira.

Douazeci de minute mai tarziu, cand Lerke se intoarse acasa, il gasi pe barbatul adormit in aceeasi pozitie in care il aruncase Teté mai devreme.

Lerke il privi admirativ pe cel care, si asa, beat turta, arata extrem de apetisant. Ea nu-si amintea sa mai fi fost vreodata atinsa de o asa caldura in stomac, desi cunoscuse o gramada apreciabila de barbati sexy…

Cu barbatul brunet si frumos de langa ea acum, aici, in casa ei, cu greu se putea abtine sa nu se apropie de el si sa nu-i simta carnea intre degete. De altfel, ii fuchiar imposibil sa reziste tentatiei, asa incit se apopie grabita de Blair, se aseza peste el si incepu sa-i desfaca in mare graba camasa, nasture cu nasture, pieptul puternic si acoperit de par matasos iesind treptat la iveala.

Barbatul respira incet, si regulat, puteai sa tai lemne pe el si tot n-ar fi schitat cel mai mic gest.

Tatuajul pe care Lerke i-l descoperi pe piept o surprinse in mod neasteptat, semnele din care era facut acesta fiind cu totul ciudate si fara sens pentru ea. Culorile tatuajului erau socante.

Curiozitatea o invinse, si, cu puteri sporite, incepu sa-l dezbrace integral pe barbat, termind repede cu ciorapii de matase, pe care-i arunca departe de canapeaua pe care se aflau.

Barbatul mai avea doua tatuaje asemanatoare, de dimensiuni mai mici, unul sub buric, iar celalalt pe fund, pe fesa stanga. Amindoua contineau aceleasi semne, de aceleasi culori cu primul.

Ciudat lucru! Privind tatuajele, Lerke simtea cum caldura declansata in corpul ei incepe sa scada rapid, cum respiratia ii revine la normal, iar pofta declansata de aspectul viril al barbatului se stinge convingator. Dupa numai un minut simtea ca ii este somn si ca doreste sa mearga in dormitor cat mai repede cu putinta. Lerke nu mai intelegea nimic. Desi nu vroia, o forta necunoscuta o controla din interior si-i poruncea sa mearga la culcare singura…

Lerke se dadu batuta. Oricum, ce era mai excitant trecuse ca si cum nici nu se intamplase vreodata…

Ofta scurt. Dadu din umeri, il saruta pe frunte pe barbatul care  o rascolise atit de mult cu doar cinci minute mai devreme, apoi se ridica si urca scarile ce duceau spre dormitor.

Adormi dupa 2 minute, cu mina dreapta mingiindu-si usor umarul sting.

                                                          

                                          5

Peretii cladirilor sint citeodata subtiri, alteori grosi, sau chiar foarte grosi…

Desi materialele din care si-unt construiti difera de la cladire la cladire, ce se intimpla in interiorul peretilor este un detaliu ignorat total de majoritatea absoluta a locuitorilor Pamantului- lucru scuzabil, de altfel.

Caci, fata de spatiul larg pe care oamenii il au la dispozitie pe planeta lor albastra, spatiul ingust dintre cele doua extremitati ale peretelui reprezinta doar o mica, infima  cantitate de materie, usor de nebagat in seama de aceeasi oameni, aproape mereu atit de ocupati...

…Ce-l intereseaza pe soimul zvelt si agil, ce pluteste pe cerul albastru si nesfarsit, ca familia de cartite locuieste in niste galerii inguste si intunecate, nu-i asa?...

… S-ar putea sa am dreptate aici!…

                                              

6

-Splendid! Grozav de tot, iubitule, discursul tau de azi a fost stralucit. Sunt convinsa ca ai convins board-ul de justetea afirmatiilor tale. Planul tau va merge perfect de acum incolo.

Klo Brand o privea pe sotia lui si ii dadea dreptate deplina.

Avusese mare noroc cu ea, cu Ulpha. De cand se cunoscusera, cariera lui explodase efectiv, el urcind treptele ierarhiei si ajunging vicepresedinte al companiei BRAND & M. Industries intr-un interval de timp record.

Acum, insa, era un moment de mare importanta al ascensiunii sale, iar planul gandit el si aprobat cu entuziasm de Ulpha Brand era perfect, nu se putea sa nu le reuseasca.

-Draga Ulpha, ii spuse Klo sotiei sale, mult ingrasata in urma celor trei nasteri ale copiilor lor, fara tine zau nu stiu cum m-as descurca, iti datorez totul.

Ulpha radia de fericire…Il iubea cu mult devotament pe sotul ei, care o rasfata si o adora, desi nu mai era nici pe departe la fel de atractiva sau tanara ca inainte. Avusese dreptate atunci cind il infruntase pe tatal ei, Mack Brand, cand acesta se opusese casatoriei ei cu un umil contabil stagiar din firma lui, concernul Brand. Il infruntase a doua oara pe tatal ei si cand Klo ceruse cu umilinta sa poarte numele de familie al sotiei dupa nunta...

Daca Klo s–ar fi purtat acum altfel cu ea, poate ca s-ar fi simtit complexata de dimensiunile exagerate luate de corpul ei, insa el o dorea si o avea in fiecare noapte, desi erau casatoriti deja de 11 ani.

Ce-si putea dori mai mult? Tocmai de aceea, desi nu se pricepea deloc la afaceri, il sustinea de fiecare data pe Klo cind acesta avea nevoie de aprobarea ei cat si de influenta pe care Ulpha o avea asupra batranului ei tata...

Klo se apropie de ea si incepu sa o dezbrace incet…Facura dragoste repede, dupa care Klo se scuza si se indrepta spre living-room, pentru a da un telefon important. Ulpha radia de placere, era atat de fericita cu Klo…

Klo se apropie de bar, isi prepara un punci, asculta cu atentie zgomotele facute de Ulpha la etaj, pana ce auzi pornind apa de la dus. Copiii erau plecati in tabara. Erau singuri in toata casa, putea da telefonul fara sa-si faca griji ca va fi auzit.

Forma repede un numar din memorie.

-Alo? Buna, ce faci? Sunt eu, Klo!

Asculta, zambind usor, dupa care continua:

-Bine! Ma bucur sa aud asta. Asculta-ma, nu pot sa vin la tine in seara asta, desi as zbura pe geam daca s-ar putea…Ne vedem insa miine seara, am aranjat totul, Ulpha n-o sa banuiasca absolut nimic. Abia astept sa te string in brate, sa te mangai unde-ti place…Si tu ?!… Ma bucur…O sa-ti…

Dupa un alt minut inchise telefonul si-si termina de baut punciul.

Zimbi satisfacut… Nu peste mult timp compania va fi a lui si nu va mai trebui nici sa se ascunda de sotie,  nici sa-i mai raporteze totul sefului,  adica socrului sau, pe numele sau intreg Mack Brand XII.

7

Batrinul Mack Brand XII, fondatorul si actualul presedinte al companiei BRAND& M. Industries, sapa in gradina de unul singur, asa cum o facea de ani buni de zile, de pe vremea cand era tanar si proaspat casatorit si mutat in casa familiei sale, impreuna cu Rosa. Casa era resedinta familiei Brand de 12 generatii…

Rosa fusese o  femeie de mare caracter, incapatanata si extrem de voluntara, asa explicindu-se si desele ei mariaje, in numar de 6, chiar daca era vorba mereu de aceeasi doi barbati. Astfel, cu Mack, Rosa se casatorise a doua, a patra si a sasea oara, iar cu Brog, prima, a treia si a cincea oara.

Mack si Brog nu se intalnisera niciodata si sperau sa n-o faca vreodata.

Cei doi erau atit de diferiti, ceea ce si explica de ce Rosa ii schimba cand se plictisea de cate unul dintre ei.

Mack era un cunoscut om de afaceri, care insa nu dadea interviuri niciodata, pe Brog afacerile nu-l interesau absolut deloc, asa cum nu-l interesau  nici cei care se ocupau de afaceri…Averea lui era stransa de multe generatii din originea aristocratica a familiei sale, prin bunavointa mai multor dinastii perindate in trecut pe tronul tarii. Acum tara era condusa de alesii tarii, devenise intre timp rebublica L

Rosa nu putuse avea copii, nici cu Mack, nici cu Brog, nici cu un alt barbat ce poposise intamplator in viata ei…In schimb, atat Brog, cat si Mack aveau copii din alte mariaje, petrecute in perioada in care Rosa se afla temporar afara din viata lor.

Copiii statusera cu mamele lor intotdeauna, nici unul nu calcase in casa Rosei pe toata durata vietii acesteia, asa incat Rosa aproape nu simtise existenta lor in viata traita alaturi de cei doi soti, care isi vizitau copiii  doar in weekenduri…

Brusc, batrinul Mack se opri din sapat.

Si-l aminti pe Lèon, majordonul fidel parintilor lui, cel care murise cu patruzeci de ani in urma de infarct exact acolo, sprijinit de zidul la care Rosa obisnuia sa joace tenis.

-Doamne, Dumnezeule, spuse Mack tare, au trecut patruzeci de ani de chin si de uitare. Trebuie neaparat sa fac ceva, si asta acum, cat mai repede.

Isi strinse uneltele de sapat si se indrepta spre casa.

Casa resedinta a familiei Brand, de 12 generatii, fusese darimata si reconstruita integral cu doar cateva luni in urma, la cererea lui Mack, arhitectii pastrand insa planurile vechi. Peretii vechi din piatra si caramida fusesera inlocuiti de pereti rezistenti din sticla, pe o structura solida din otel.

Mack se intoarse linga zid, aducind cu el, din casa,  pensule si diverse vopsele. Cum afara incepuse sa se intunece, batranul aprinse becurile care luminau gradina si pajistea din jurul casei. Se aseza pe scaunel si incepu sa picteze cu mult sarg.

Iesind de dupa nori exact la miezul noptii, razele Lunii luminara frumoasa pictura murala proaspat terminata de Mack, pe zidul de tenis la care Rosa obisnuia sa se antreneze cand era tanara…

Desi Lèon  nu pusese in viata lui mana pe o racheta de tenis, pictura il infatisa pe majordomul insusi, in marime naturala, lovind elegant intr-o minge, pe rever.